atatea sentimente colorate,fara fum.poate doar putin parfum...
ea se trezeste bine.zorii diminetii ii mangaie sufletul .aceea frumusete imbie simturile si o face sa invie ca o floare de primavara-un ghiocel pe care tocmai au cazut cativa stropi de roua tarzie....e rece si miros de proaspat.vrea sa adoarma dar gandul de pierdere nu o lasa.simte ca se focalizeaza pe ce trebuie dar pierde ceva ...si daca ce avea e mai valoros?sau o impiedica se evolueze?
ii este greu sa defineasca termenul...poate incertitudine ar spune totul...si totusi lasa loc de ceva.vrea sa se trezeasca , sa se simta implinita.vrea din toata nima sa fie totul ca inainte-razele sa o mangaie,nu sa o izbeasca!!! asta se intampla de ceva timp...se simte izolata,distrasa si compatimita si nu ii place deloc!vrea sa fie EA dar nu reuseste.
doar putine persoane reusesc sa ii vada aura.acel contur pe care nici ea nu-l mai vede acum..il pierde uneori...apoi il regaseste...
e dureros cand realizeaza ca binele se metmorfozeaza.acum crede ca altceva e bine.acum vede lucrurile altfel,cu alti ochi... mai luminati dar care,ii distrug vederea... o raneste iar si iar... poate creste...
modificarea o ucide !ar vrea sa ramana asa.. .un copil ce se ascunde in negura. salbatic ce asteapta sa fie gasit,descoperit. sa fie ea...incearca si parca reuseste. punctul culminant= teama! oare va putea vreodata ea sa depaseasca ceata in care se afla?
